Un caine cu suflet de om

max, caine lupAm vrut sa scriu un articol despre cum a fost in Maramures – unde am stat aproape o saptamana – , sa pun poze cu peisaje superbe, sa va spun ce oameni sunt pe acolo si ce locuri frumoase.
Dar ieri, cand m-am intors, Max – lupul meu care de 13 ani imi apara curtea si imi insenineaza sufletul cu devotamentul lui impins pana la extrem – zacea, bolnav, intr-un colt al magaziei. Diagnosticul doctorului a fost crancen : cancer la ficat.

Este imposibil sa scriu intr-un articol cate lucruri frumoase m-au legat de Max. Este imposibil sa descriu in cuvinte durerea din sufletul meu. Este imposibil sa scriu ceva care sa va faca pe voi, cei care imi cititi blogul, sa va imaginati, cumva, ce suflet mare a avut Max.

Acest articol este micul meu omagiu pentru Max, cainele care, in 13 ani, m-a invatat ca, uneori, animalele sunt mai credincioase decat oamenii. Este felul meu de a-i multumi pentru toti acesti ani in care, lungit langa usa de la intrare, ne-a vegheat somnul, mie si tuturor celor din casa. Este modul in care ii pot rasplati fidelitatea, loialitatea si devotamentul.

Stiu ca pentru voi Max nu a insemnat nimic. Pentru mine a insemnat enorm. Poate din acest motiv imi gasesc greu cuvintele, iar frazele imi par goale si seci. Lui Max nu ii trebuiau prea multe cuvinte de lauda cand facea un lucru bun. Era bucuros daca il mangaiam sau il scarpinam pe urechi. De aceea, cu lacrimile alunecand pe obraz, ii spun doar atat :

Multumesc, Max !

7 comments on “Un caine cu suflet de om

  1. illusion

    Chiar nu ştiu ce să spun… şi eu am câine şi ştiu cât de mult poate să iubească un astfel de animal… 🙁

    1. Dana

      Din acest motiv nici nu prea am mai avut chef sa fac ceva…nici sa scriu pe blog, nici altceva..Mai trebuie sa treaca timpul …sa se estompeze durerea…

  2. raluca

    trist…nu conteaza ca este animal, eu am spus de multe ori ca exista oameni mai animale decat animalele. Din articolul tau se intelege clar, chiar daca tie iti par cuvintele prea goale, ca esti un om cu suflet mare. NU oricine poate iubi animalele, iar animalele nu iubesc pe oricine. Imi pare rau pentru Max….

    1. Dana

      Multumesc, Raluca, pentru cuvintele tale frumoase. Mai am inca doi caini, un ciobanesc carpatin si un beagle, pentru ca le consider animalele cele mai devotate si cele mai loiale. Dar niciunul nu il poate inlocui pe Max. L-am luat cand ne-am mutat la casa, inainte de orice altceva – nu aveam lemne de foc, dar eu mi-am luat caine 🙂

  3. Pingback: Articolul meu de suflet | Strada unde soarele mai răsare din când în când

  4. Pingback: Articolul meu de suflet | Străduţa lui Illusion

Leave a reply