Campul cu panouri

panouri fotovoltaiceDaca mergi pe drumurile din Romania pe undeva, pe la campie, si ai curiozitatea sa vezi ce mai cultiva romanii, descoperi zeci, poate sute de hectare de….panouri. Fotovoltaice. Adica din alea care dau energie verde – sa nu ma intrebati procesul, ca nu-l stiu, dar la factura mea de curent nu se vede nicio schimbare in bine.

Pe la mine prin zona tocmai au rasarit unele noi. Bag seama c-or fi mult mai profitabile decat agricultura traditionala, care la noi se face pe principiul „fa crucea mare de cand intri cu tractorul sa ari si pana la cules. Sa te-ajute Cel de Sus cu vreme buna, cu ploi cand ai trebuinta, sa nu bata grindina sau vijelia”. Si cat sa te mai ajute si crucile astea,ca doar Dumnezeu nu ne-o avea doar pe noi in grija. Deci – or fi mai profitabile, ma gandesc.

Pentru cel care investeste. Dar s-a gandit cineva, inainte sa-i lase sa „semene” campul cu celule, ca ne-o mai trebui si grau si porumb? Sau vom manca mamaliga importata de pe la turci, ca graul de paine il importam de multa vreme. Maine – poimaine o sa spunem cum spunea bunica mea : „Ehe, nepoate, pe vremea mea mamaliga era mamaliga, nu praf din asta la plic”.

Sa ne intelegem : nu am nimic cu progresul, cu noile tehnologii – desi uneori ma depasesc. Dar din granarul Europei sa ajungem sa importam grau si porumb – asta suna a management prost si lipsa de interes. Si stau si ma intreb asa…ca Moromete in poiana lui Iocan :

„Oare becul aprins in tavan o fi tinand si de foame? „

Drepturile puscariasilor din Romania

dupa gratii, in inchisoareDe cand cu nebunia „detinutilor celebri” din ultimele luni, mi-am adus aminte o chestie pe care o ingropasem in memorie. Romania plateste nu stiu cate sute de mii de euro pentru ca puscariasii au dat statul roman in judecata la CEDO pentru nerespectarea conditiilor de detentie si au castigat.

Si m-au apucat pandaliile, va spun sincer. Suma alocata pentru intretinerea unui detinut in Romania este de vreo 2.000 si ceva de lei noi. Bani pe care ii platim noi : eu, tu, cel care citesti acest blog, si ceilalti platitori de impozite din tara asta. Adica ala e un criminal cu sange rece si eu ii platesc caldura iarna. Sau un violator de copii si tu ii platesti apa si lumina. Cam ce dreptate e asta?

Se plang ca nu au conditii si ca stau nu stiu cati in camera si nu au aer conditionat? Dar bolnavii din spitale, care stau cate doi in pat si tot fara aer conditionat – drepturile lor unde sunt? Dar copiii care invata in scoli fara incalzire sau cu tavane prin care ploua si W.C -uri in fundul curtii – lor cine le respecta drepturile? Dar pensionarii, condamnati sa traiasca la limita saraciei sau sub ea – ei de ce nu beneficiaza de medicamente gratuite precum puscariasii si isi cheltuie jumate din pensia aia amarata pe niste medicamente compensate care sa le mai prelungeasca chinul macar un an, sa-si vada copiii la casele lor sau nepotii crescand – pentru ei cine se lupta sa le fie respectat dreptul la demnitate umana dupa o viata de munca?

Eu nu le-as da puscariasilor niciun leu. Vrei sa mananci? La munca, frate ! La sapat, la turnat betoane, la carat saci. Castiga-ti dreptul de a manca, de a avea lumina, de a te spala, de a te uita la televizor, de a cere aer conditionat. Ce e asta sa iti platesc eu, contribuabil, cablul TV si tu sa stai cu curu’ in pat si sa te uiti la filme, iar eu sa tremur afara, in zapada si viscol, muncind sa-ti platesc tie „drepturile puscariasilor”.

O comparatie trista : unui detinut – criminal, violator, talhar, smecher, evazionist sau de care o fi – i se aloca 2.000 se ceva de lei pe luna. Unui copil care merge la scoala, invata, se duce la concursuri si olimpiade scolare si care este viitorul societatii – i se aloca 42 de lei pe luna.

Mai trebuie sa mai scriu concluzia?

Americanii au venit in Romania

ponta in f16I-am ateptat pe americani mai bine de 50 de ani si au venit abia acum. Poate unii vor spune „Bine ca au venit si azi ! ” Desi, cateodata, cand astepti prea mult un lucru, atunci cand il primesti parca nu mai are acelasi farmec. Americanii au venit cu o sumedenie de conditii de care publicul larg habar nu are. Pai ia ganditi-va putin : puscasul ala marin care l-a omorat pe Teo Peter avea vreo sansa sa paraseasca Romania in cateva ore daca nu era american?

Bubuia presa acum ceva vreme ca ne apara americanii cu scutul anti-racheta de la Deveselu. Sa fim seriosi ! Cautau un loc strategic, care sa aiba o pista de aterizare si sa nu fie intr-un oras foarte mare, ci intr-o comunitate restransa, unde intrusii pot fi observati usor. Deveselu le avea pe toate, ca altfel nu veneau ei in inima Olteniei, unde prazul si mamaliga sunt la mare cinste.

Astazi, premierul Romaniei a vrut sa testeze avioanele F16 pe care vrea sa le achizitioneze de la americani pentru dotarea armatei romane. Daca stiu eu bine, avioanele de lupta F16 sunt cele care asigura securitatea lui Air Force One – avionul prezidential al U.S.A.  Acum…nu stiu…ori a fost „de ochii presei” sa poata face cat mai multe poze, ori avioanele alea second hand pe care vrem noi sa le cumparam or fi mai ruginite…nu stiu, repet. Cert e ca avionul ala in care s-a cocotat premierul a avut nevoie de prea mult timp ca sa decoleze – dupa parerea mea.

Pai stati stramb si ganditi drept: daca Air Force One e atacat – sa zicem – ala sta sa incalzeasca kerosenul un sfert de ora in F16? Mor si presedinte, si pilotul si stewardesele din colosul ala. Un avion de lupta F16 poate fi in aer mai repede decat ajung eu din casa la poarta. Numai asta in care s-a urcat Ponta a stat un sfert de ora la sol. O fi vreun semn ? 🙂

 

Bucurestiul s-a transformat in Vestul Salbatic

In Bucuresti toata lumea stie ca se circula ca in Vestul Salbatic. Poate nu stiti ca acum nu mai e doar o metafora. Traficul de pe strazile Capitalei ii face pe multi sa-si piarda mintile – la propriu – si sa scoata pistoalele, de parca ar fi intr-un film de western.

trafic infernal in bucurestiS-a intamplat astazi in Bucuresti. In plina zi, in mijlocul unei capitale europene din secolul al XXI – lea. Doi soferi s-au certat putin in traficul infernal din Bucuresti s-au injurat cu spor, iar cand unul dintre ei n-a mai suportat si a vazut negru in fata ochilor, a scos pistolul si a tras. E drept, nu era un pistol cu gloante, ci unul cu bile. Dar era pistol !

Pai in ritmul asta ma gandesc ca maine poimaine, la o cearta mai apriga pe locurile de parcare o sa se ajunga la acelasi lucru. Injuraturile-s depasite. Daca vrei sa fii smecher si sa te impui, scoti pistolul. Sa-i arati aluia cu care te certi cine-i cel mai tare.

Stau si ma intreb asa…ca omul cu o teama instinctiva la tot ce inseamna violenta : Oare chiar ar trebui ca orice neica nimeni sa aiba dreptul sa poarte pistol? O fi el cu bile, dar de la distanta mica poate fi o arma letala. Are si treaba asta cu autoapararea rostul ei, dar banuiesc ca nu presupune sa iei pistolul dupa tine ziua in amiaza mare si sa tragi daca nu-ti place ca ti-a taiat unu’ fata la semafor.

Ruschita – saracia la poalele unui munte de marmura

ruschitaVara trecuta am fost in Caras – Severin, cautand marmura pentru afacerea mea din offline. Cine naiba nu a auzit, pe vremea lui Ceausescu, de marmura de Ruschita? Mergea doar la export. Asa ca ce ne-am spus – eu si sotul meu : „Mergem direct la producator!” Zis si facut. Hai la Ruschita!

Un peisaj….superb! De vis! Nu am cuvinte sa il descriu. Munti de-a stanga si de-a dreapta soselei. Poieni pe malul unu parau. O liniste ca de inceput de lume. Mirific!

Intram in satul Ruschita. Raman efectiv blocata. Mai frate, atata saracie nu am vazut de cand colind eu tara asta- si am facut ceva kilometri.

satul RuschitaAsa arata cea mai mare parte a caselor din satul Ruschita. Cele care au geamuri is alea mai rasarite. Multe nu au. Sau au carton sau folie. Pe strada vezi doar batrani sau oameni de varsta a doua. Tineri sau copii n-or fi, ca eu nu i-am vazut.

O saracie cumplita. Lucie. De neimaginat si greu de descris. Loganul meu era privit ca o super limuzina. Nici macar carute nu am vazut, sau vreun animal…o vaca, un cal…o oaie…ceva care sa arate ca oamenii aia au macar o sursa de hrana.

Oprim langa o babuta asezata pe o banca, la poarta. „Mamaie, unde gasim si noi marmura de Ruschita? E vreo cariera pe aici de unde putem cumpara?” Incepe sa planga. Apoi isi sterge lacrimile cu coltul basmalei si ne arata cu degetul drumul pietruit care urca in inima muntelui. ” Este, maica, este. E un munte de marmura. Daca mergeti pe drumul ala o sa ajungeti la cariera lui Videanu. A luat el toata marmura si pe noi ne-a dat afara de la servici, ca acolo lucra tot satul.”

Va marturisesc sincer ca imi tremura vocea cand i-am multumit babutei. Cum, mai frate…sa stai langa un munte de marmura si sa mori de foame??? Voi va puteti imagina asta? Oamenii aia nu au alta sursa de venit. Primul oras e la 60 de km si nu cred ca exista autobuze pana in sat, sa presupui ca ar putea face naveta. Animale – nu au…ca nu au ce sa le dea sa manance. Agricultura…nu…ca stau pe un munte de marmura !!! Cu ce sa traisca satul ala? S-a intrebat cineva cand l-a lasat pe Videanu sa ii concedieze pe toti???

saracie la ruschitaCeausescu le construise blocuri. Probabil acolo stateau cei care lucrau in cariera. Acum is in paragina mare parte din ele. Pe ici, pe colo mai vezi cate un apartament care pare a fi locuit. In rest totul arata ca dupa bombardament. Un bombardament al nepasarii, al lacomiei si al ignorarii. Nimanui nu ii pasa ce fac oamenii de la Ruschita. Daca au sau nu ce manca.  Nu intereseaza pe nimeni ca o babuta necajita sta la o margine de drum.

Am plecat de acolo tarziu, pe seara, cu un gust amar si un dureros sentiment de neputinta. Ca nu pot sa trag pe cineva la raspundere pentru nesimtirea asta crasa. Pot doar sa scriu…

Versurile lui Goga pot fi puse langa tablia de la intrarea in Ruschita :

„Muntii nostri aur poarta / Noi cersim din poarta-n poarta…”