Prima mea supa de galusti – un dezastru

bucatar nepriceput

Prima mea supa de galusti – un dezastru

Tot uitandu-ma unde a ajuns leapsa pe care am lansat-o acum cateva zile pe Ebloguri, am citit articolul de suflet al Ellei de pe Toyspedia, in care scria ca m-a descoperit intr-un articol trist, probabil cel in care vorbeam despre Max, cainele meu cu suflet de om.

Intr-adevar, aceea a fost o perioada trista pentru mine, dar eu de obicei sunt o fire vesela si optimista. Si, citind cele spuse de Ella, m-am gandit ca trebuie sa se reflecte si pe blog acest lucru.

Si mi-am adus aminte de o intamplare pe care o rememoram in familie la fiecare „experiment” culinar al meu. Prima mea supa de galusti, care a fost un adevarat dezastru. Facuta pe vremea studentiei, ar fi trebuit sa-l impresioneze pe actualul meu sot – pe atunci imi era doar prieten. Dupa cum vedeti, aveam inca de pe atunci instincte bune, ca doar e stiuta zicala „dragostea trece prin stomac”.

Asadar am plecat eu la piata plina de zel, am targuit tot ce-mi trebuia – dupa spusele unei colege de camera, ca net nu aveam pe vremea aia – am pus gaina la fiert, zarzavatul…toate bune si frumoase pana am ajuns la galusti. Am facut eu compozitia aia cu grisul si ouale, doar ca in momentul in care le-am pus in oala…surpriza…s-au imprastiat de ziceai ca-i ciorba stricata. Dupa mintea mea, daca s-au imprastiat, insemna ca mai trebuie gris. Si-am mai pus. Probabil destul de mult. 🙂

Am termina supa aia in vreo 3 – 4 ceasuri – gateam la o butelie de voiaj, in caminul studentesc. A venit si EL – cel pe care vroiam sa il impresionez. Mandra nevoie mare, am pus masa, am asezat farfurii, am pus supa. Mi s-a parut mie ca se cam stramba….dar il vedeam ca mananca. 🙂 asa ca m-am gandit ca-i place. Il mai si intrebam : „E buna?” Raspunsul „Da, da” era cam incet, dar m-am gandit ca e din cauza faptului ca are gura plina. 🙂

Si tocmai atunci se nimereste o colega. O invit la masa, evident – de…asa era in camin :). Ia aia lingura – venea si de la cursuri si avea o foame de lup – si direct in galuste se infige. N-a mai ajuns nici la gunoi sa o arunce.

„Dano, astea-s pietre, nu galuste. Ce-ai pus in ele, ca daca dau cu una pe geam sparg capul cuiva de pe strada! ”

Cred ca va puteti imagina ce a urmat…Si acum radem in hohote cand vreau sa incerc ceva nou, o reteta pe care nu am mai facut-o. Intotdeauna aud comentariul : Vezi sa nu iti iasa ca supa aia 🙂

7 comments on “Prima mea supa de galusti – un dezastru

  1. M.C.

    Rad aici singura de ma intreaba copiii ce am 😆 Îmi si imaginez reactia domnisoarei cu pricina. Dar nu-i bai, mi-au mai iesit si mie bolovani la începuturi 😀
    Mama mi-a sugerat ca în loc de ulei, să folosesc o linguriță de untură. Vor fi mult mai pufoase.

    1. Dana

      Iti imaginezi ca de atunci am mai aflat si eu niste trucuri :). Dar gandeste-te ca eu vroiam sa il impresionez pe EL…si stii cat de convinsa eram ca am facut supa perfecta??? Si cat de repede mi-a taiat elanul colega mea….Tu iti imaginezi reactia ei, dar imagineaza-ti fata mea :))

  2. Ella

    Intr-adevar, prin postarea despre Max te-am gasit. Si te inteleg, noi tocmai l-am pierdut pe Tomi, al doilea copil in familie de 16 ani :(.
    In ceea ce priveste supa … cu mine ai fi avut mare succes. Mie imi plac bolovanii, mereu o certam pe mama ca le face prea moi si pufoase :D.

    1. Dana

      Am invatat sa trec prin viata asa cum e ea – cu bune si rele, cu momente placute sau mai putin placute. Si cu supa aia…hmmm…crede-ma, mai bine nu te risca :))

  3. raluca

    :)) Ma prapadesc de ras. Eu nu le am cu gatitul, asadar nu voi incerca niciodata sa impresionez cu asta ca ma paraseste inainte de termen, dar…supa de galuste mi-a iesit de senzatie din prima. AZI…NU MAI IESE ASA BUNA, cred ca am uitat reteta:)

    1. Dana

      Stii ca si eu am aceeasi senzatie la mamaliga cu branza si smantana – pe care fie-mea o adora 🙂 .Parca nu mai e la fel si nu stiu de ce. Dau vina pe branza, pe tuci, pe smantana – pe orice. Dar cred ca e doar ritmul trepidant al vietii din Romania. 🙂

      1. raluca

        Nu stiu ce o fi, dar nici cartofii prajiti nu mai ies la fel, parca erau mai buni cand ii parajeam prea tare sau spre deloc. :))

Leave a reply