Campul cu panouri

panouri fotovoltaiceDaca mergi pe drumurile din Romania pe undeva, pe la campie, si ai curiozitatea sa vezi ce mai cultiva romanii, descoperi zeci, poate sute de hectare de….panouri. Fotovoltaice. Adica din alea care dau energie verde – sa nu ma intrebati procesul, ca nu-l stiu, dar la factura mea de curent nu se vede nicio schimbare in bine.

Pe la mine prin zona tocmai au rasarit unele noi. Bag seama c-or fi mult mai profitabile decat agricultura traditionala, care la noi se face pe principiul „fa crucea mare de cand intri cu tractorul sa ari si pana la cules. Sa te-ajute Cel de Sus cu vreme buna, cu ploi cand ai trebuinta, sa nu bata grindina sau vijelia”. Si cat sa te mai ajute si crucile astea,ca doar Dumnezeu nu ne-o avea doar pe noi in grija. Deci – or fi mai profitabile, ma gandesc.

Pentru cel care investeste. Dar s-a gandit cineva, inainte sa-i lase sa „semene” campul cu celule, ca ne-o mai trebui si grau si porumb? Sau vom manca mamaliga importata de pe la turci, ca graul de paine il importam de multa vreme. Maine – poimaine o sa spunem cum spunea bunica mea : „Ehe, nepoate, pe vremea mea mamaliga era mamaliga, nu praf din asta la plic”.

Sa ne intelegem : nu am nimic cu progresul, cu noile tehnologii – desi uneori ma depasesc. Dar din granarul Europei sa ajungem sa importam grau si porumb – asta suna a management prost si lipsa de interes. Si stau si ma intreb asa…ca Moromete in poiana lui Iocan :

„Oare becul aprins in tavan o fi tinand si de foame? „

Wind of Change – Scorpions

scorpions wind of changeAstazi, la melodia de duminica, va propun o trupa de top in lumea rock – ului : Scorpions cu melodia The Wind of Change.

De ce? Pentru ca ar fi cazul sa incercam sa schimbam ceva in tara asta, unde cei care-s la putere au simbolul euro in loc de neuroni si o gaura neagra in loc de suflete. Pentru ca asta visam in ’89 – sa se schimbe ceva si aveam o mie de planuri in cap, naruite, rand pe rand de guvernarile de toate culorile.

Pentru ca imi doresc o altfel de mentalitate in societatea in care va trai copilul meu, o altfel de tara, un parlament in care sa aiba acces si oamenii cu coloana vertebrala, nu doar cei care au coborat la regnul molustelor. Pentru ca mi-as dori sa se poata schimba acest nenorocit de sistem balcanic, in care se spune cu nonsalanta : „Las-o, ba, ca merge si asa !”

Pentru ca e nevoie de o schimbare, astfel incat manelistii cu 4 clase sau liceu la seral sa nu mai castige mai multi bani decat un medic sau un profesor, la primarie sa nu mai fie 10 ghisee in locul unuia singur cu calculator, Loganul meu sa mearga pe  autostrazi fara gropi, iar eu sa nu trebuiasca sa dau spaga ca sa am gaze in casa in 2 saptamani, nu intr-un an.

Pentru toate acestea si pentru multe alte dorinte sau idealuri ramase la stadiul de speranta – Wind of Change !

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=YFh2vpGeoIk?rel=0]

Drepturile puscariasilor din Romania

dupa gratii, in inchisoareDe cand cu nebunia „detinutilor celebri” din ultimele luni, mi-am adus aminte o chestie pe care o ingropasem in memorie. Romania plateste nu stiu cate sute de mii de euro pentru ca puscariasii au dat statul roman in judecata la CEDO pentru nerespectarea conditiilor de detentie si au castigat.

Si m-au apucat pandaliile, va spun sincer. Suma alocata pentru intretinerea unui detinut in Romania este de vreo 2.000 si ceva de lei noi. Bani pe care ii platim noi : eu, tu, cel care citesti acest blog, si ceilalti platitori de impozite din tara asta. Adica ala e un criminal cu sange rece si eu ii platesc caldura iarna. Sau un violator de copii si tu ii platesti apa si lumina. Cam ce dreptate e asta?

Se plang ca nu au conditii si ca stau nu stiu cati in camera si nu au aer conditionat? Dar bolnavii din spitale, care stau cate doi in pat si tot fara aer conditionat – drepturile lor unde sunt? Dar copiii care invata in scoli fara incalzire sau cu tavane prin care ploua si W.C -uri in fundul curtii – lor cine le respecta drepturile? Dar pensionarii, condamnati sa traiasca la limita saraciei sau sub ea – ei de ce nu beneficiaza de medicamente gratuite precum puscariasii si isi cheltuie jumate din pensia aia amarata pe niste medicamente compensate care sa le mai prelungeasca chinul macar un an, sa-si vada copiii la casele lor sau nepotii crescand – pentru ei cine se lupta sa le fie respectat dreptul la demnitate umana dupa o viata de munca?

Eu nu le-as da puscariasilor niciun leu. Vrei sa mananci? La munca, frate ! La sapat, la turnat betoane, la carat saci. Castiga-ti dreptul de a manca, de a avea lumina, de a te spala, de a te uita la televizor, de a cere aer conditionat. Ce e asta sa iti platesc eu, contribuabil, cablul TV si tu sa stai cu curu’ in pat si sa te uiti la filme, iar eu sa tremur afara, in zapada si viscol, muncind sa-ti platesc tie „drepturile puscariasilor”.

O comparatie trista : unui detinut – criminal, violator, talhar, smecher, evazionist sau de care o fi – i se aloca 2.000 se ceva de lei pe luna. Unui copil care merge la scoala, invata, se duce la concursuri si olimpiade scolare si care este viitorul societatii – i se aloca 42 de lei pe luna.

Mai trebuie sa mai scriu concluzia?

Un caine cu suflet de om

max, caine lupAm vrut sa scriu un articol despre cum a fost in Maramures – unde am stat aproape o saptamana – , sa pun poze cu peisaje superbe, sa va spun ce oameni sunt pe acolo si ce locuri frumoase.
Dar ieri, cand m-am intors, Max – lupul meu care de 13 ani imi apara curtea si imi insenineaza sufletul cu devotamentul lui impins pana la extrem – zacea, bolnav, intr-un colt al magaziei. Diagnosticul doctorului a fost crancen : cancer la ficat.

Este imposibil sa scriu intr-un articol cate lucruri frumoase m-au legat de Max. Este imposibil sa descriu in cuvinte durerea din sufletul meu. Este imposibil sa scriu ceva care sa va faca pe voi, cei care imi cititi blogul, sa va imaginati, cumva, ce suflet mare a avut Max.

Acest articol este micul meu omagiu pentru Max, cainele care, in 13 ani, m-a invatat ca, uneori, animalele sunt mai credincioase decat oamenii. Este felul meu de a-i multumi pentru toti acesti ani in care, lungit langa usa de la intrare, ne-a vegheat somnul, mie si tuturor celor din casa. Este modul in care ii pot rasplati fidelitatea, loialitatea si devotamentul.

Stiu ca pentru voi Max nu a insemnat nimic. Pentru mine a insemnat enorm. Poate din acest motiv imi gasesc greu cuvintele, iar frazele imi par goale si seci. Lui Max nu ii trebuiau prea multe cuvinte de lauda cand facea un lucru bun. Era bucuros daca il mangaiam sau il scarpinam pe urechi. De aceea, cu lacrimile alunecand pe obraz, ii spun doar atat :

Multumesc, Max !

Cum sarbatoresc romanii

sarbatori la romaniAstazi a fost a doua zi de Paste. O alta zi in care mesele s-au umplut de platouri, farfurii, tacamuri, castroane cu salate, cosulete cu oua rosii, o alta zi in care romanii au mancat, au baut, au ras au ascultat muzica si-au petrecut cum se cuvine. Ca de…e Pastele, nu?

Ce conteaza ca dupa asta te apuca indigestia dupa atata carne de miel amestecata cu salate cu maioneze si oua rosii. Vrei sa ai masa goala in ziua de Pasti? E imposibil ! Si cum sa nu mananci cand stai in fata unei mese pline de atatea chestii imbietoare si vizual si olfactiv. Iti lasa gura apa !

Ce conteaza ca in urma ramane un morman de vase, de zici ca a fost o nunta sau macar un botez? La cata poluare e in lumea asta, ori cu un pahar de Fairy ori fara el tot aia e. Ce conteaza mizeria care ramane prin paduri in urma „grataragiilor” fara cei sapte ani de-acasa? Ce conteaza poluarea fonica datorata manelelor care bubuie in difuzoarele oricarei masini „de fite”?

Nimic din toate acestea nu mai au importanta, ca doar e Pastele si trebuie sa sarbatorim ! Sa incingem gratarele, sa sfaraie mititeii, sa curga vinul, sa urle maneaua din toti decibelii boxelor ! Traiasca democratia, ce conteaza ca nu stim cum sa o folosim?