Nostalgii…de primavara

orasul caracalCine spune ca nostalgiile sunt numai toamna? Ploaia ma deprima, stropii care bat in geam sacadat imi duc gandurile aiurea, orasul pare pustiu si fara energie. Parca toate s-au dizolvat in ploaia asta marunta, rece, care face o zi de aprilie sa semene cu una de sfarsit de octombrie.

Da…sunt dependenta de vreme, starea de spirit imi este influentata de cat de frumos zambeste soarele pe cerul albastru sau cat de torentiala e ploaia care spala asfaltul. Azi am tras de mine sa scriu pe blog, ca si cand as fi avut de sapat la camp. Plimbarea pe ploaie m-a facut sa tremur, nici nu am mai ajuns in parc sa fac poze, m-am oprit doar la primarie, unde lipsa copiilor care se joaca de obicei pe acel platou m-a dus cu gandul la un oras fara viata si fara zambete.

Da…sunt nostalgica, desi nu e toamna, ci mijloc de aprilie si ar trebui sa simt febra pregatirilor de Paste. Doar ca acum n-am chef sa fac nimic. Asa ca pregatirile mai pot astepta, ca mai e o zi si maine. Azi…doar ascult ploaia si ma plimb cu gandul la zilele copilariei, cand eram nepoata bunicii mele, iar in casa mirosea a cozonac si sarmale, cand mana batatorita de munca imi intindea oua rosii si apoi imi mangaia parul zburlit de pe frunte.

Ce pacat ca am crescut si nu mai am bunici….

Leave a reply