Cu 17 ani in urma – La multi ani, Madi !

MadalinaCu 17 ani in urma, in miez de noapte, o durere ascutita imi spunea ca o sa nasc. M-am uitat la ceas – era 2 noaptea. „Unde sa ma duc eu acum, ca nu ma baga nimeni seama la ora asta in spital.” Probabil ca de asta fie-mea e atat de comoda πŸ™‚

Drept pentru care am dat drumul la calculator si m-am apucat sa joc Pacman :)) . Cred ca asta-i motivul pentru care Madi – fata mea care astazi implineste 17 ani – a ajuns la un profil de informatica si este innebunita dupa calculatoare de nu o mai dezlipesti de ele πŸ™‚

Pe la vreo 6 dimineata mi-am trezit sotul, sa ma duca la spital. Buimac, se invartea in cerc, in mijlocul camerei, repetand intruna : „Trebuie sa fac ordine, ca vine lumea” ! Cred ca de la el a mostenit fie-mea imposibilitatea de a se trezi repede dimineata – ii trebuie un sfert de ora sa se dezmeticeasca πŸ™‚

Cu 17 ani in urma viata noastra s-a schimbat : a aparut pe lume Madalina, fata noastra cu par blond si ochi albastri, ambitioasa si vesela – seamana cu mine :)) – uneori dezordonata – seamana cu taica-sau :)) – , incapatanata, gata sa mearga pana in panzele albe cand stie ca are dreptate – a mai contrazis si profesori pe la scoala, de multe ori – comoda in zilele libere – ce bine ar fi daca ar fi toata viata o eterna vacanta πŸ™‚ – si constiincioasa in cele scolare – asta daca nu e vreo materie la care ori nu-i place proful, ori subiectul n-o intereseaza, ori se numeste franceza :))

In fiecare zi din acesti 17 ani Madalina ne-a bucurat cu nazbatii incheiate cu zambete, cu premii la scoala, cu vorbele frumoase pe care le auzeam despre ea, cu concursuri castigate la Engleza sau la matematica si ne-a facut sa mai traim o data copilaria si adolescenta prin ea.

La multi ani, Madi !

Prima mea supa de galusti – un dezastru

bucatar nepriceput

Prima mea supa de galusti – un dezastru

Tot uitandu-ma unde a ajuns leapsa pe care am lansat-o acum cateva zile pe Ebloguri, am citit articolul de suflet al Ellei de pe Toyspedia, in care scria ca m-a descoperit intr-un articol trist, probabil cel in care vorbeam despre Max, cainele meu cu suflet de om.

Intr-adevar, aceea a fost o perioada trista pentru mine, dar eu de obicei sunt o fire vesela si optimista. Si, citind cele spuse de Ella, m-am gandit ca trebuie sa se reflecte si pe blog acest lucru.

Si mi-am adus aminte de o intamplare pe care o rememoram in familie la fiecare „experiment” culinar al meu. Prima mea supa de galusti, care a fost un adevarat dezastru. Facuta pe vremea studentiei, ar fi trebuit sa-l impresioneze pe actualul meu sot – pe atunci imi era doar prieten. Dupa cum vedeti, aveam inca de pe atunci instincte bune, ca doar e stiuta zicala „dragostea trece prin stomac”.

Asadar am plecat eu la piata plina de zel, am targuit tot ce-mi trebuia – dupa spusele unei colege de camera, ca net nu aveam pe vremea aia – am pus gaina la fiert, zarzavatul…toate bune si frumoase pana am ajuns la galusti. Am facut eu compozitia aia cu grisul si ouale, doar ca in momentul in care le-am pus in oala…surpriza…s-au imprastiat de ziceai ca-i ciorba stricata. Dupa mintea mea, daca s-au imprastiat, insemna ca mai trebuie gris. Si-am mai pus. Probabil destul de mult. πŸ™‚

Am termina supa aia in vreo 3 – 4 ceasuri – gateam la o butelie de voiaj, in caminul studentesc. A venit si EL – cel pe care vroiam sa il impresionez. Mandra nevoie mare, am pus masa, am asezat farfurii, am pus supa. Mi s-a parut mie ca se cam stramba….dar il vedeam ca mananca. πŸ™‚ asa ca m-am gandit ca-i place. Il mai si intrebam : „E buna?” Raspunsul „Da, da” era cam incet, dar m-am gandit ca e din cauza faptului ca are gura plina. πŸ™‚

Si tocmai atunci se nimereste o colega. O invit la masa, evident – de…asa era in camin :). Ia aia lingura – venea si de la cursuri si avea o foame de lup – si direct in galuste se infige. N-a mai ajuns nici la gunoi sa o arunce.

„Dano, astea-s pietre, nu galuste. Ce-ai pus in ele, ca daca dau cu una pe geam sparg capul cuiva de pe strada! ”

Cred ca va puteti imagina ce a urmat…Si acum radem in hohote cand vreau sa incerc ceva nou, o reteta pe care nu am mai facut-o. Intotdeauna aud comentariul : Vezi sa nu iti iasa ca supa aia πŸ™‚

Un caine cu suflet de om

max, caine lupAm vrut sa scriu un articol despre cum a fost in Maramures – unde am stat aproape o saptamana – , sa pun poze cu peisaje superbe, sa va spun ce oameni sunt pe acolo si ce locuri frumoase.
Dar ieri, cand m-am intors, Max – lupul meu care de 13 ani imi apara curtea si imi insenineaza sufletul cu devotamentul lui impins pana la extrem – zacea, bolnav, intr-un colt al magaziei. Diagnosticul doctorului a fost crancen : cancer la ficat.

Este imposibil sa scriu intr-un articol cate lucruri frumoase m-au legat de Max. Este imposibil sa descriu in cuvinte durerea din sufletul meu. Este imposibil sa scriu ceva care sa va faca pe voi, cei care imi cititi blogul, sa va imaginati, cumva, ce suflet mare a avut Max.

Acest articol este micul meu omagiu pentru Max, cainele care, in 13 ani, m-a invatat ca, uneori, animalele sunt mai credincioase decat oamenii. Este felul meu de a-i multumi pentru toti acesti ani in care, lungit langa usa de la intrare, ne-a vegheat somnul, mie si tuturor celor din casa. Este modul in care ii pot rasplati fidelitatea, loialitatea si devotamentul.

Stiu ca pentru voi Max nu a insemnat nimic. Pentru mine a insemnat enorm. Poate din acest motiv imi gasesc greu cuvintele, iar frazele imi par goale si seci. Lui Max nu ii trebuiau prea multe cuvinte de lauda cand facea un lucru bun. Era bucuros daca il mangaiam sau il scarpinam pe urechi. De aceea, cu lacrimile alunecand pe obraz, ii spun doar atat :

Multumesc, Max !

Cum sarbatoresc romanii

sarbatori la romaniAstazi a fost a doua zi de Paste. O alta zi in care mesele s-au umplut de platouri, farfurii, tacamuri, castroane cu salate, cosulete cu oua rosii, o alta zi in care romanii au mancat, au baut, au ras au ascultat muzica si-au petrecut cum se cuvine. Ca de…e Pastele, nu?

Ce conteaza ca dupa asta te apuca indigestia dupa atata carne de miel amestecata cu salate cu maioneze si oua rosii. Vrei sa ai masa goala in ziua de Pasti? E imposibil ! Si cum sa nu mananci cand stai in fata unei mese pline de atatea chestii imbietoare si vizual si olfactiv. Iti lasa gura apa !

Ce conteaza ca in urma ramane un morman de vase, de zici ca a fost o nunta sau macar un botez? La cata poluare e in lumea asta, ori cu un pahar de Fairy ori fara el tot aia e. Ce conteaza mizeria care ramane prin paduri in urma „grataragiilor” fara cei sapte ani de-acasa? Ce conteaza poluarea fonica datorata manelelor care bubuie in difuzoarele oricarei masini „de fite”?

Nimic din toate acestea nu mai au importanta, ca doar e Pastele si trebuie sa sarbatorim ! Sa incingem gratarele, sa sfaraie mititeii, sa curga vinul, sa urle maneaua din toti decibelii boxelor ! Traiasca democratia, ce conteaza ca nu stim cum sa o folosim?

Miracolul Luminii de Paste

lumina sfanta de PasteAprinderea LuminiiΒ  la Sfantul Mormant de la Ierusalim este un miracol. Si in aceasta noapte sfanta a crestinatatii din intreaga lume uitam, macar pentru cateva secunde de tot ceea ce ne invrajbeste si ne umplem sufletele de Lumina Sfanta !

Va doresc un Paste linistit, frumos, fericit, bogat in bucurii de tot felul ! Sa fiti sanatosi si sa va bucurati de Invierea Domnului alaturi de cei dragi ! Lumina sa va calauzeasca pasii pe drumul vietii si sa va incalzeasca inimile in fiecare zi.

Paste fericit !