Articles for the Month of mai 2014

La o cafea… cu Madalina? Circuit pana in Londra.

Din moment ce in casa noastra s-a declarat razboi, – adica ne mutam cat timp renovam casa si trebuie sa strangem tot ce e important – mama nu mai are timp sa posteze atat pe blog, drept pentru care m-a angajat pe mine cu norma intreaga (0,0001 euro/ postare, in 2 ani imi iau o inghetata).

Cine sunt eu? Probabil ma stiti din postari anterioare. Ma numesc Madalina, sunt fata Danei, am 17 ani si iubesc sa calatoresc. „Wow, sa calatoresti, de parca ai fost in prea multe locuri la cat de tanara esti” – o sa zica unii dintre voi. Pai, nu e chiar asa, ca sa incepem povestea :))

Acum 2 ani, o prietena mi-a spus ca merge in „circuit in Londra”. I-am spus mamei in gluma, insa reactia ei a fost „Da, te duci in Londra, mie mi-a placut foarte mult” si alte sute de lucruri despre acest oras. Pe scurt, am ajuns sa ma duc si eu in chestia asta. Pacat ca noi nu stiam ce inseamna de fapt un circuit. 1122

Practic, mergeam cu autocarul pana in Londra si inapoi. Toate bune si frumoase, in prima seara am ajuns in Győr in Ungaria. Am avut timp si de o plimbarica prin oras, veselie mare. Camere faine, racoare, totul bine.Ei, dupa asta a inceput adevaratul balamuc.

A trecut prima noapte, dimineata la 8 am plecat spre Austria. Toti in tricouri, rochite, pantaloni scurti, mai stiu eu ce, la ora 22 am ajuns in Inns’bruck unde erau 2 grade, geamantanul meu mai era si ultimul (ca deh, disperarea de a-l pune prima) si am stat 20 de minute dupa el ca sa aflu ca l-am si incurcat. Camerele de hotel erau neincalzite, drept pentru care niste fete au dat drumul la apa fierbinte in dus si .. a pornit alarma de incendiu. Minunatii reprezentanti ai hotelului au trimis un tip cu un pahar de apa in mana (nu mint, avea efectiv un pahar de 200 ml cu apa) care a inceput sa strige la usa fetelor „fire, fire!” :)))

Faptul ca am ajuns la ora 22 a fost un lucru minunat. In Franta am ajuns la 2 noaptea, chiar daca plecasem de la 8. Deci da, zile intregi de calatorit cu autocarul. GROAZNIC.

Cel mai „mult” mi-a placut insa faptul ca ghida noastra era un ghid in „adevaratul sens al cuvantului”. Adica am vizitat doar catedrale si biserici. Cu noi mai era si un grup de oameni trecuti de mult de prima tinerete care pareau asa de incantati de toate catedralele, mai aveau putin si ramaneau acolo.111222

In Londra a fost foarte ok pentru ca am ales sa ramanem la hotel si sa ne plimbam noi pe unde voiam (eu, prietena mea si tatal ei) in loc sa mergem la Oxford si Stanford cu doamna ghida profesionista (ne era ca mai gaseste si acolo biserici :)))) ). Ne-am plimbat, am fraierit sistemul de la metrou – mi-am pierdut cartela si mi-a dat-o prietena mea dupa ce a trecut -, am facut cumparaturi, etc etc.

Sincera sa fiu, partea buna a fost ca am vizitat multe tari si am stat 3 zile in Londra, dar, ca sa fiu si mai sincera, nu as mai merge in viata mea intr-un circuit. E extraordinar de obositor si nici nu stii ce ghid prinzi. Data viitoare o sa aleg avionul – asta daca isi invinge mama teama de avioane. :))

Cu 17 ani in urma – La multi ani, Madi !

MadalinaCu 17 ani in urma, in miez de noapte, o durere ascutita imi spunea ca o sa nasc. M-am uitat la ceas – era 2 noaptea. „Unde sa ma duc eu acum, ca nu ma baga nimeni seama la ora asta in spital.” Probabil ca de asta fie-mea e atat de comoda 🙂

Drept pentru care am dat drumul la calculator si m-am apucat sa joc Pacman :)) . Cred ca asta-i motivul pentru care Madi – fata mea care astazi implineste 17 ani – a ajuns la un profil de informatica si este innebunita dupa calculatoare de nu o mai dezlipesti de ele 🙂

Pe la vreo 6 dimineata mi-am trezit sotul, sa ma duca la spital. Buimac, se invartea in cerc, in mijlocul camerei, repetand intruna : „Trebuie sa fac ordine, ca vine lumea” ! Cred ca de la el a mostenit fie-mea imposibilitatea de a se trezi repede dimineata – ii trebuie un sfert de ora sa se dezmeticeasca 🙂

Cu 17 ani in urma viata noastra s-a schimbat : a aparut pe lume Madalina, fata noastra cu par blond si ochi albastri, ambitioasa si vesela – seamana cu mine :)) – uneori dezordonata – seamana cu taica-sau :)) – , incapatanata, gata sa mearga pana in panzele albe cand stie ca are dreptate – a mai contrazis si profesori pe la scoala, de multe ori – comoda in zilele libere – ce bine ar fi daca ar fi toata viata o eterna vacanta 🙂 – si constiincioasa in cele scolare – asta daca nu e vreo materie la care ori nu-i place proful, ori subiectul n-o intereseaza, ori se numeste franceza :))

In fiecare zi din acesti 17 ani Madalina ne-a bucurat cu nazbatii incheiate cu zambete, cu premii la scoala, cu vorbele frumoase pe care le auzeam despre ea, cu concursuri castigate la Engleza sau la matematica si ne-a facut sa mai traim o data copilaria si adolescenta prin ea.

La multi ani, Madi !

Duminica….soare…zi libera….

weekend sau sfarsit de saptamana  E duminica, e soare si n-am chef sa fac mai nimic. Ma straduiesc sa respect programul zilnic al lucrurilor de facut pe net, dar nu prea-mi iese treaba asta 🙂 . Deschid taburi doar ca sa am ce inchide, ca nu am niciun spor.

Cu de la mine putere declar stare de astenie de primavara ! Adica pot sa lenevesc 🙂 . Ursi – ciobanescul meu carpatin – ma aproba in totalitate : ii e lene sa miste si coada :)) Caut ceva episoade noi dintr-un serial pe care l-am inceput mai demult.

Fie-mea profita de faptul ca-s hotarata pe stat degeaba si proclama si ea – mai abitir ca mine – stare de astenie si de lene. Fara succes prea mare, ca are 2 teze saptamana asta, asa ca proclamatia e doar la nivel declarativ  🙂 .

Al meu sot hotaraste cu mare zel ca e liber si spala masina, face curat in interior si schimba husele cu cele curate. Inutil – nici furtunul din curte n-are chef de munca, asa ca decide de capul lui sa se crape si sa ii strice planurile.

Pentru melodia de duminica va propun una in ton cu starea mea de spirit : Vama Veche – aia veche – si Nu am chef azi. Se potriveste, nu?
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=IkI1a5XjcDU?rel=0]

Si chiar nu am niciun chef azi de nimic. Pentru ca e duminica, e soare…e zi libera ! Asa ca pot sa stau degeaba !

Prima mea supa de galusti – un dezastru

bucatar nepriceput

Prima mea supa de galusti – un dezastru

Tot uitandu-ma unde a ajuns leapsa pe care am lansat-o acum cateva zile pe Ebloguri, am citit articolul de suflet al Ellei de pe Toyspedia, in care scria ca m-a descoperit intr-un articol trist, probabil cel in care vorbeam despre Max, cainele meu cu suflet de om.

Intr-adevar, aceea a fost o perioada trista pentru mine, dar eu de obicei sunt o fire vesela si optimista. Si, citind cele spuse de Ella, m-am gandit ca trebuie sa se reflecte si pe blog acest lucru.

Si mi-am adus aminte de o intamplare pe care o rememoram in familie la fiecare „experiment” culinar al meu. Prima mea supa de galusti, care a fost un adevarat dezastru. Facuta pe vremea studentiei, ar fi trebuit sa-l impresioneze pe actualul meu sot – pe atunci imi era doar prieten. Dupa cum vedeti, aveam inca de pe atunci instincte bune, ca doar e stiuta zicala „dragostea trece prin stomac”.

Asadar am plecat eu la piata plina de zel, am targuit tot ce-mi trebuia – dupa spusele unei colege de camera, ca net nu aveam pe vremea aia – am pus gaina la fiert, zarzavatul…toate bune si frumoase pana am ajuns la galusti. Am facut eu compozitia aia cu grisul si ouale, doar ca in momentul in care le-am pus in oala…surpriza…s-au imprastiat de ziceai ca-i ciorba stricata. Dupa mintea mea, daca s-au imprastiat, insemna ca mai trebuie gris. Si-am mai pus. Probabil destul de mult. 🙂

Am termina supa aia in vreo 3 – 4 ceasuri – gateam la o butelie de voiaj, in caminul studentesc. A venit si EL – cel pe care vroiam sa il impresionez. Mandra nevoie mare, am pus masa, am asezat farfurii, am pus supa. Mi s-a parut mie ca se cam stramba….dar il vedeam ca mananca. 🙂 asa ca m-am gandit ca-i place. Il mai si intrebam : „E buna?” Raspunsul „Da, da” era cam incet, dar m-am gandit ca e din cauza faptului ca are gura plina. 🙂

Si tocmai atunci se nimereste o colega. O invit la masa, evident – de…asa era in camin :). Ia aia lingura – venea si de la cursuri si avea o foame de lup – si direct in galuste se infige. N-a mai ajuns nici la gunoi sa o arunce.

„Dano, astea-s pietre, nu galuste. Ce-ai pus in ele, ca daca dau cu una pe geam sparg capul cuiva de pe strada! ”

Cred ca va puteti imagina ce a urmat…Si acum radem in hohote cand vreau sa incerc ceva nou, o reteta pe care nu am mai facut-o. Intotdeauna aud comentariul : Vezi sa nu iti iasa ca supa aia 🙂

Friday Night Lights – un serial cu si despre adolescenti

serialul friday night lights Desi nu este un serial nou, Friday Night Lights – Luminile de Vineri Seara – m-a facut sa ma grabesc sa imi termin treburile, doar ca sa pot urmari episod dupa episod. Poate ca va asteptati sa fie unul dintre cele mai bune seriale de actiune, precum 24, despre care am scris acum vreo luna. Ei bine, nu !

Avand o nota de 8,7 pe IMDB, Friday night lights este un serial cu si despre adolescenti al carui scenariu se bazeaza pe echipa de fotbal american al unui mic orasel de provincie in care vinerea toata suflarea orasului, de la vladica pana la opinca, era pe stadion. Departe de a fi axat doar pe sportul in sine – fotbalul american – serialul este o uriasa si extraordinara sursa de „lectii de viata”. Pentru parintii ai caror copii au ajuns la varsta adolescentei – si eu sunt unul dintre acei parinti – , pentru adolescentii care cauta modele de urmat in viata – in ciuda faptului ca realitatea din America nu este nici pe departe aceeasi cu cea din Romania.

In acelasi timp serialul este – de la un capat la altul – o lectie interesanta despre armonia unei vieti in doi, despre compromisuri facute pentru cei pe care-i iubesti, despre onoare, cinste, fair – play, prietenie, dragoste si puterea de a lupta in viata. Daca scurta mea descriere nu v-a convins, sper sa o faca motto – ul serialului : „Clear Eyes, Full Hearts, Can’t Lose ! „. Sau trailerul serialului :

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=AG37AylK1_s?rel=0]