Articles for the Month of aprilie 2014

Fringe – un serial incitant

serialul fringeFringe a fost unul dintre putinele seriale din genul SF care mi-a placut atat de mult, incat vedeam episod dupa episod. De fapt, nu stiu daca il pot incadra doar in categoria serialelor stiintifico-fantastice, pentru ca este si o doza mare de actiune in el, tinand cont ca scenariul este bazat pe activitatea unei divizii speciale a FBI, divizie care se ocupa de cazurile neobisnuite, iesite din tipare.

De ce mi-a placut? Pentru ca ideea de Universuri paralele m-a facut sa ma intreb „Cum ar fi fost daca…?” Posibilitatea unei alte existente, paralela cu cea obisnuita, existenta datorata unor alte alegeri facute de-a lungul timpului, te pune pe ganduri putin, nu?

Trailerul oficial de pe youtube nu va poate da decat o palida imagine a celor ce urmeaza sa se intample de-a lungul a 5 sezoane.
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=29bSzbqZ3xE?rel=0]

Cotat pe IMDB cu 8,5, Fringe este un serial care are de toate: si actiune si mister si drama si aventura si SF si dragoste. Toate acestea se imbina intr-o succesiune de evenimente care te captiveaza, pur si simplu. E drept, nu este unul dintre acele seriale care au mai multe impuscaturi decat fraze. Dar este un serial incitant, pe care vi-l recomand !

Americanii au venit in Romania

ponta in f16I-am ateptat pe americani mai bine de 50 de ani si au venit abia acum. Poate unii vor spune „Bine ca au venit si azi ! ” Desi, cateodata, cand astepti prea mult un lucru, atunci cand il primesti parca nu mai are acelasi farmec. Americanii au venit cu o sumedenie de conditii de care publicul larg habar nu are. Pai ia ganditi-va putin : puscasul ala marin care l-a omorat pe Teo Peter avea vreo sansa sa paraseasca Romania in cateva ore daca nu era american?

Bubuia presa acum ceva vreme ca ne apara americanii cu scutul anti-racheta de la Deveselu. Sa fim seriosi ! Cautau un loc strategic, care sa aiba o pista de aterizare si sa nu fie intr-un oras foarte mare, ci intr-o comunitate restransa, unde intrusii pot fi observati usor. Deveselu le avea pe toate, ca altfel nu veneau ei in inima Olteniei, unde prazul si mamaliga sunt la mare cinste.

Astazi, premierul Romaniei a vrut sa testeze avioanele F16 pe care vrea sa le achizitioneze de la americani pentru dotarea armatei romane. Daca stiu eu bine, avioanele de lupta F16 sunt cele care asigura securitatea lui Air Force One – avionul prezidential al U.S.A.  Acum…nu stiu…ori a fost „de ochii presei” sa poata face cat mai multe poze, ori avioanele alea second hand pe care vrem noi sa le cumparam or fi mai ruginite…nu stiu, repet. Cert e ca avionul ala in care s-a cocotat premierul a avut nevoie de prea mult timp ca sa decoleze – dupa parerea mea.

Pai stati stramb si ganditi drept: daca Air Force One e atacat – sa zicem – ala sta sa incalzeasca kerosenul un sfert de ora in F16? Mor si presedinte, si pilotul si stewardesele din colosul ala. Un avion de lupta F16 poate fi in aer mai repede decat ajung eu din casa la poarta. Numai asta in care s-a urcat Ponta a stat un sfert de ora la sol. O fi vreun semn ? 🙂

 

Blestemul Mioritei

miorita M-am saturat pana in gat de resemnarea noastra balcanica in fata tuturor vicisitudinilor care s-au abatut asupra noastra ca popor. Si asta numai de la Miorita ni se trage. Cum naiba o fi stat ciobanul ala linistit asa, stiind ca smecherii aia vroiau sa-l omoare si sa-i ciordeasca oile? Poate sa imi explice si mie cineva de ce tot statea la palavre cu oaia aia tembela si ii spunea de stele si nori, cand putea foarte bine sa puna mana pe bata si sa le dea alora una in cap.

Si de acolo a inceput totul : si ca am platit tribut turcilor nu stiu cati ani, si ca le-am lasat rusilor Cadrilaterul si ca soldatii romani au murit ca prostii prin al doilea razboi mondial si ca i-am lasat pe comunisti sa vina la putere. Romanii au tacut si s-au resemnat. Precum ciobanul din Miorita, au asteptat sa ii omoare altii.

De ce n-o fi fost balada aia cu un urs, mai frate? Un urs rau si salbatic, care sa sara la beregata alora de vor sa fure oile. Asa…ca din intamplare…in noaptea in care veneau baciul ungurean si cu cel vrancean sa se fi nimerit si ursul la stana. Ca poate asa nu mai fugeam din calea hunilor si tatarilor, prin paduri si munti.

Nu vreau sa ma mai resemnez mioritic ! Nu vreau sa mai accept orice tampenie care se mai intampla acum in Romania. Nu vreau sa mai aud „Lasa-l, ma, in pace ca l-o pedepsi Dumnezeu !” Pana la Dumnezeu te mananca sfintii. M-am saturat pana peste cap de eternul bacsis balcanic si de vesnicele prietenii care se pun la bataie pentru a razbate undeva.

Mai da-o naiba de oaie bleaga! Schimbati balada aia sau n-o mai bagati prin manualele de literatura. Nu ajunge ca am fost mioritici 2000 de ani? Vreti sa mai nenorocim inca alte generatii, punandu-i sa invete Miorita?

Bucurestiul s-a transformat in Vestul Salbatic

In Bucuresti toata lumea stie ca se circula ca in Vestul Salbatic. Poate nu stiti ca acum nu mai e doar o metafora. Traficul de pe strazile Capitalei ii face pe multi sa-si piarda mintile – la propriu – si sa scoata pistoalele, de parca ar fi intr-un film de western.

trafic infernal in bucurestiS-a intamplat astazi in Bucuresti. In plina zi, in mijlocul unei capitale europene din secolul al XXI – lea. Doi soferi s-au certat putin in traficul infernal din Bucuresti s-au injurat cu spor, iar cand unul dintre ei n-a mai suportat si a vazut negru in fata ochilor, a scos pistolul si a tras. E drept, nu era un pistol cu gloante, ci unul cu bile. Dar era pistol !

Pai in ritmul asta ma gandesc ca maine poimaine, la o cearta mai apriga pe locurile de parcare o sa se ajunga la acelasi lucru. Injuraturile-s depasite. Daca vrei sa fii smecher si sa te impui, scoti pistolul. Sa-i arati aluia cu care te certi cine-i cel mai tare.

Stau si ma intreb asa…ca omul cu o teama instinctiva la tot ce inseamna violenta : Oare chiar ar trebui ca orice neica nimeni sa aiba dreptul sa poarte pistol? O fi el cu bile, dar de la distanta mica poate fi o arma letala. Are si treaba asta cu autoapararea rostul ei, dar banuiesc ca nu presupune sa iei pistolul dupa tine ziua in amiaza mare si sa tragi daca nu-ti place ca ti-a taiat unu’ fata la semafor.

Ruschita – saracia la poalele unui munte de marmura

ruschitaVara trecuta am fost in Caras – Severin, cautand marmura pentru afacerea mea din offline. Cine naiba nu a auzit, pe vremea lui Ceausescu, de marmura de Ruschita? Mergea doar la export. Asa ca ce ne-am spus – eu si sotul meu : „Mergem direct la producator!” Zis si facut. Hai la Ruschita!

Un peisaj….superb! De vis! Nu am cuvinte sa il descriu. Munti de-a stanga si de-a dreapta soselei. Poieni pe malul unu parau. O liniste ca de inceput de lume. Mirific!

Intram in satul Ruschita. Raman efectiv blocata. Mai frate, atata saracie nu am vazut de cand colind eu tara asta- si am facut ceva kilometri.

satul RuschitaAsa arata cea mai mare parte a caselor din satul Ruschita. Cele care au geamuri is alea mai rasarite. Multe nu au. Sau au carton sau folie. Pe strada vezi doar batrani sau oameni de varsta a doua. Tineri sau copii n-or fi, ca eu nu i-am vazut.

O saracie cumplita. Lucie. De neimaginat si greu de descris. Loganul meu era privit ca o super limuzina. Nici macar carute nu am vazut, sau vreun animal…o vaca, un cal…o oaie…ceva care sa arate ca oamenii aia au macar o sursa de hrana.

Oprim langa o babuta asezata pe o banca, la poarta. „Mamaie, unde gasim si noi marmura de Ruschita? E vreo cariera pe aici de unde putem cumpara?” Incepe sa planga. Apoi isi sterge lacrimile cu coltul basmalei si ne arata cu degetul drumul pietruit care urca in inima muntelui. ” Este, maica, este. E un munte de marmura. Daca mergeti pe drumul ala o sa ajungeti la cariera lui Videanu. A luat el toata marmura si pe noi ne-a dat afara de la servici, ca acolo lucra tot satul.”

Va marturisesc sincer ca imi tremura vocea cand i-am multumit babutei. Cum, mai frate…sa stai langa un munte de marmura si sa mori de foame??? Voi va puteti imagina asta? Oamenii aia nu au alta sursa de venit. Primul oras e la 60 de km si nu cred ca exista autobuze pana in sat, sa presupui ca ar putea face naveta. Animale – nu au…ca nu au ce sa le dea sa manance. Agricultura…nu…ca stau pe un munte de marmura !!! Cu ce sa traisca satul ala? S-a intrebat cineva cand l-a lasat pe Videanu sa ii concedieze pe toti???

saracie la ruschitaCeausescu le construise blocuri. Probabil acolo stateau cei care lucrau in cariera. Acum is in paragina mare parte din ele. Pe ici, pe colo mai vezi cate un apartament care pare a fi locuit. In rest totul arata ca dupa bombardament. Un bombardament al nepasarii, al lacomiei si al ignorarii. Nimanui nu ii pasa ce fac oamenii de la Ruschita. Daca au sau nu ce manca.  Nu intereseaza pe nimeni ca o babuta necajita sta la o margine de drum.

Am plecat de acolo tarziu, pe seara, cu un gust amar si un dureros sentiment de neputinta. Ca nu pot sa trag pe cineva la raspundere pentru nesimtirea asta crasa. Pot doar sa scriu…

Versurile lui Goga pot fi puse langa tablia de la intrarea in Ruschita :

„Muntii nostri aur poarta / Noi cersim din poarta-n poarta…”