Articles for the Month of aprilie 2014

Un caine cu suflet de om

max, caine lupAm vrut sa scriu un articol despre cum a fost in Maramures – unde am stat aproape o saptamana – , sa pun poze cu peisaje superbe, sa va spun ce oameni sunt pe acolo si ce locuri frumoase.
Dar ieri, cand m-am intors, Max – lupul meu care de 13 ani imi apara curtea si imi insenineaza sufletul cu devotamentul lui impins pana la extrem – zacea, bolnav, intr-un colt al magaziei. Diagnosticul doctorului a fost crancen : cancer la ficat.

Este imposibil sa scriu intr-un articol cate lucruri frumoase m-au legat de Max. Este imposibil sa descriu in cuvinte durerea din sufletul meu. Este imposibil sa scriu ceva care sa va faca pe voi, cei care imi cititi blogul, sa va imaginati, cumva, ce suflet mare a avut Max.

Acest articol este micul meu omagiu pentru Max, cainele care, in 13 ani, m-a invatat ca, uneori, animalele sunt mai credincioase decat oamenii. Este felul meu de a-i multumi pentru toti acesti ani in care, lungit langa usa de la intrare, ne-a vegheat somnul, mie si tuturor celor din casa. Este modul in care ii pot rasplati fidelitatea, loialitatea si devotamentul.

Stiu ca pentru voi Max nu a insemnat nimic. Pentru mine a insemnat enorm. Poate din acest motiv imi gasesc greu cuvintele, iar frazele imi par goale si seci. Lui Max nu ii trebuiau prea multe cuvinte de lauda cand facea un lucru bun. Era bucuros daca il mangaiam sau il scarpinam pe urechi. De aceea, cu lacrimile alunecand pe obraz, ii spun doar atat :

Multumesc, Max !

Cum sarbatoresc romanii

sarbatori la romaniAstazi a fost a doua zi de Paste. O alta zi in care mesele s-au umplut de platouri, farfurii, tacamuri, castroane cu salate, cosulete cu oua rosii, o alta zi in care romanii au mancat, au baut, au ras au ascultat muzica si-au petrecut cum se cuvine. Ca de…e Pastele, nu?

Ce conteaza ca dupa asta te apuca indigestia dupa atata carne de miel amestecata cu salate cu maioneze si oua rosii. Vrei sa ai masa goala in ziua de Pasti? E imposibil ! Si cum sa nu mananci cand stai in fata unei mese pline de atatea chestii imbietoare si vizual si olfactiv. Iti lasa gura apa !

Ce conteaza ca in urma ramane un morman de vase, de zici ca a fost o nunta sau macar un botez? La cata poluare e in lumea asta, ori cu un pahar de Fairy ori fara el tot aia e. Ce conteaza mizeria care ramane prin paduri in urma „grataragiilor” fara cei sapte ani de-acasa? Ce conteaza poluarea fonica datorata manelelor care bubuie in difuzoarele oricarei masini „de fite”?

Nimic din toate acestea nu mai au importanta, ca doar e Pastele si trebuie sa sarbatorim ! Sa incingem gratarele, sa sfaraie mititeii, sa curga vinul, sa urle maneaua din toti decibelii boxelor ! Traiasca democratia, ce conteaza ca nu stim cum sa o folosim?

Show Must Go On – Freddie Mercury

show must go onDe sarbatori, mai mult decat in orice alta zi, gandurile ma poarta catre vremurile in care in jurul mesei ne adunam atat de multi, incat mai imprumutam scaune din vecini. Cu trecerea anilor suntem din ce in ce mai putini la masa si din ce in ce mai multe tablouri pe pereti, dupa cum spunea un preot cu mult har care imi trece din cand in cand pragul casei.

De aceea va propun astazi melodia lui Freddie Mercury – Show Must Go On. Pentru ca, intr-un fel, trebuie sa acceptam ca viata merge mai departe, cu bune si cu rele, cu bucurii sau necazuri, cu sarbatori sau zile obisnuite. Iar cei dragi noua care nu mai sunt langa noi, la masa, cred ca asta si-a dori: Sa ne continuam vietile, pastrandu-i in suflet.

Asadar….Show must go on!
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=AHWLVxg8MxA?rel=0]

Miracolul Luminii de Paste

lumina sfanta de PasteAprinderea Luminii  la Sfantul Mormant de la Ierusalim este un miracol. Si in aceasta noapte sfanta a crestinatatii din intreaga lume uitam, macar pentru cateva secunde de tot ceea ce ne invrajbeste si ne umplem sufletele de Lumina Sfanta !

Va doresc un Paste linistit, frumos, fericit, bogat in bucurii de tot felul ! Sa fiti sanatosi si sa va bucurati de Invierea Domnului alaturi de cei dragi ! Lumina sa va calauzeasca pasii pe drumul vietii si sa va incalzeasca inimile in fiecare zi.

Paste fericit !

 

 

Diana si straduta ei insorita

illusionPe Diana am cunoscut-o pe Ebloguri, cand mi-a atras atentia o postare de a ei cu Simfonia Lalelelor. Stiu ca acest eveniment este organizat in Pitesti, pentru ca am stat acolo cativa zeci de ani. Si mi-a sarit in ochi numele blogului ei : Strada unde soarele mai rasare din cand in cand – un nume care ascunde un suflet sensibil.

I-am cerut permisiunea de a scrie cateva cuvinte despre ea aici, in Blogosfera si am rugat-o sa imi trimita pe email un fel de….autoportret. Mi-a placut aceeasi combinatie de ton serios amestecat cu glume pe care l-am gasit si pe blogul Dianei : Prima mea „poezie” era despre o pisică din câte ţin minte – eram in clasa  a II -a şi m-a bântuit toată generala, de fiecare dată când aveam ora de română şi profii (am avut mai mulţi) mă puneau să citesc câte o compunere ceva se găsea câte un coleg să ceară poezia cu pisica *~X( la capătul răbdării

Diana a cochetat cu bloggingul si inainte de wordpress, dar aici s-a hotarat sa ramana – deocamdata  :). Pe blog scrie folosind nickame – ul illusion. De ce nu scriu cu numele meu real? Nici eu nu ştiu, pur şi simplu mi-a plăcut mie cum sună illusion şi, treptat, illusion a devenit o parte din mine, nu un alter-ego, ci doar o latură a personalităţii mele.

Ce scrie Diana? Aproape orice, de la gandurile proprii, lucruri interesante pe care le citeste si pana la poezii sau scurte povesti. Cum scrie? Îmi place să mă adresez direct cititorului, nu folosesc fraze pompoase, cuvinte bombastice (chiar dacă aş putea). Stilul meu e degajat şi relaxat (chiar şi în poveşti sau poezii) şi modern să zicem (mai fac uneori referire la modă, machiaj, vedete….) – pur şi simplu îmi place să cred că sunt citibilă.

Bloggerita de 24 de ani de pe Strada unde soarele mai rasare din cand in cand are planuri de viitor frumoase : Vreau ca blogul meu să fie din ce în ce mai cunoscut. Eu chiar muncesc pentru el şi pentru fiecare postare îmi dau silinţa să fie mai bună decât precedenta. Mi-aş mai dori să scriu şi o carte, un roman sau o colecţie de povestiri şi eseuri… dar e cale lungă până acolo. Una peste alta, nu mă văd renunţând la bloguleţul meu mic pentru nimic în lume!

Nu pot decat sa ii urez succes din tot sufletul, pentru ca un om ca Diana il merita din plin. Si va invit sa ii cititi blogul si sa va bucurati de soarele de pe straduta ei, chiar si atunci cand afara ploua !